Bine ati venit la pagina neoficiala a formatiei rock IRIS!
"cuvânt înainte"
Intr-o lume in care scara valorilor a fost rasturnata, intr-o lume in care mari personalitati ale culturii romane au murit pe furis ca nu cumva sa deranjeze prea tare vacarmul si mizeria zilei, intr-o lume cel mai adesea urata si insensibila la tot ceea ce inseamna frumos, pe scurt, in lumea in care traim mai apar si intamplari, evenimente extraordinare care entuziasmeaza unanim presa, opinia publica.
Un astfel de eveniment a fost concertul “Iris Athenaeum”. Iata ce scria presa de ieri despre acest unic eveniment: “La concertul de la Sala Palatului, Iris, pe 6.000 de voci; Mii de spectatori au cantat impreuna cu legendara trupa; Cristi Minculescu, un Freddie Mercury autohton; Iris Athenaeum - un spectacol unic de rock simfonic; Iris Athenaeum, cel mai grandios proiect muzical din Romania; Un show occidental; Iris Athenaeum a trezit bucurestenii din «Somnul bizar»; Concertul Iris, cu nimic mai prejos decat un recital Queen; O suta cincizeci de minute de delir au fost prea putine; Iris Athenaeum Live a adus opera si jazzul alaturi de rock; Iris in vesmant simfonic - o experienta muzicala extraordinara; Queen si Montserat Caballe si-au gasit sosii in Romania: Iris si «Filipissima» au dat un supershow pe scena Salii Palatului”.
Iris culege astazi aplauzele, superlativele, laurii unei cariere de ani 23 (douazeci si trei). Douazeci si trei de ani de munca, uneori nebuna, alteori dramatica, o munca desfasurata de putine ori la limita supravietuirii. Iris este astazi o legenda in viata, o legenda care canta si incanta, dar la fel de usor putea fi o amintire. Cristi Minculescu, poate cel mai bun solist rock al romanilor din toate timpurile, si ceilalti baieti au stiut sa ramana o echipa, o familie, ceea ce, la urma-urmei, e mai important decat orice.
La concertele IRIS, de acum inainte merg bunicii, copiii lor, astazi parinti avand pe dupa umeri nepotii bunicilor, ultimii fani ai unei legende pe care am dori-o fara sfarsit. Astfel incat “Floare de Iris” - “Iar cand noi nu vom mai fi/ Va veti aminti/ Ca a fost odata Iris” - sa fie melodia cantata la inceputul fiecarui concert, nu in amintirea noastra.
Un astfel de eveniment a fost concertul “Iris Athenaeum”. Iata ce scria presa de ieri despre acest unic eveniment: “La concertul de la Sala Palatului, Iris, pe 6.000 de voci; Mii de spectatori au cantat impreuna cu legendara trupa; Cristi Minculescu, un Freddie Mercury autohton; Iris Athenaeum - un spectacol unic de rock simfonic; Iris Athenaeum, cel mai grandios proiect muzical din Romania; Un show occidental; Iris Athenaeum a trezit bucurestenii din «Somnul bizar»; Concertul Iris, cu nimic mai prejos decat un recital Queen; O suta cincizeci de minute de delir au fost prea putine; Iris Athenaeum Live a adus opera si jazzul alaturi de rock; Iris in vesmant simfonic - o experienta muzicala extraordinara; Queen si Montserat Caballe si-au gasit sosii in Romania: Iris si «Filipissima» au dat un supershow pe scena Salii Palatului”.
Iris culege astazi aplauzele, superlativele, laurii unei cariere de ani 23 (douazeci si trei). Douazeci si trei de ani de munca, uneori nebuna, alteori dramatica, o munca desfasurata de putine ori la limita supravietuirii. Iris este astazi o legenda in viata, o legenda care canta si incanta, dar la fel de usor putea fi o amintire. Cristi Minculescu, poate cel mai bun solist rock al romanilor din toate timpurile, si ceilalti baieti au stiut sa ramana o echipa, o familie, ceea ce, la urma-urmei, e mai important decat orice.
La concertele IRIS, de acum inainte merg bunicii, copiii lor, astazi parinti avand pe dupa umeri nepotii bunicilor, ultimii fani ai unei legende pe care am dori-o fara sfarsit. Astfel incat “Floare de Iris” - “Iar cand noi nu vom mai fi/ Va veti aminti/ Ca a fost odata Iris” - sa fie melodia cantata la inceputul fiecarui concert, nu in amintirea noastra.
(Marius Tuca)